SilviuP.ro

Am ajuns de Paste pe la Paulesti si am prins cateva poze cu melci. Acesti locuitori ai padurii care-si cara casa-n spate, dau bine in poze, desi sunt timizi din fire Pentru intreaga poveste urmariti slide-urile cu melcii si mica poveste dezvoltata pe seama pozelor, povestea melcului Sticky

Era o dimineata calduroasa de primavara cand melcul Sticky abia se trezea in cochilia sa. Si-a adus aminte repede ca avea de escaladat un stejar tanar cu scoarta alunecoasa si trebuia sa inceapa cat mai devreme.

S-a trezit numai decat si, fara sa stea pe ganduri, porni la drum. Melcii se misca greu si trebuia sa ajunga cat mai departe azi. Era un melc ambitios, caruia ii place sa-si organizeze bine traseele si sa le urmeze cu strictete.

Dupa o vreme, alti doi melci pornira in urma lui, in speranta de a-l ajunge, dar avansul pe care-l avea se dovedea de neinvins. Lui ii trebuira mai putin de 30 de minute pentru a apuca sa urce aproape jumatate de metru, insa pentru acestia drumul parea mai anevoios decat pentru Sticky.

Mai trecu ceva timp dar acesta avea un avantaj considerabil de cateva ore, iar distanta dintre ei nu se micsora deloc. Sticky urca in continuare pe copac, iar ei se chinuiau la baza acestuia fara prea mult succes.

Asta nu mira pe nimeni, era cel mai bun catarator din acea zona de padure si mereu urca mai sus decat ceilalti. Ajungea mereu acolo unde era hrana cea mai buna si era invidiat de catre ceilalti melci.

Dar asta nu-l descuraja, iar Sticky continua sa urce in fiecare zi mai mult decat ceilalti. Nu orice melc traieste atat cat sa ajunga cineva in societatea melcilor, dar el reusise.

Pentru ca era un melc calculat nu se temea de inaltime si de zonele mai putin accesibile, reusind de fiecare data ce isi propunea. In ciuda dificultatilor intalnite s-a descurcat de fiecare data ca un melc destept ce era.

Ceilalti melci petreceau de obicei o buna bucata din timp in jurul copacilor, incercand sa-i inteleaga aptitudinile de bun catarator. Incercau sa-i urmeze traseul, facandu-si loc timid pe radacinile copacilor, in speranta de a-l ajunge din urma.

Sticky era un fel de erou pentru ei, faptele lui era teluri la care tinteau ei insisi, dar din diverse motive nu reusisera se le atinga pana acum.

Ca si multi oameni, era melci mediocrii, care cedau deseori la cel mai marunt obstacol pe care-l intalneau. Nu intelegeau ca numai ambitia si taria de caracter il impingeau pe Sticky de-a lungul copacului in fiecare zi.

Articole asemanatoare:

• Vreau sa fiu mare. Buggin you.
• Best of 1 mai 2008 – Cheile Gradistei
• Taram de poveste

Tags: aberatii, frumos, melci, natura, Poze